Ziua minerului

Ziua minerului este marcată în fiecare an la 6 august, dată la care sunt comemoraţi minerii ucişi în timpul grevei de la Lupeni din august 1929. Totodată, sunt comemorate victimele numeroaselor accidente de muncă din minerit.

Greva muncitorilor mineri de la Lupeni a izbucnit la 5 august 1929 din cauza nerezolvării conflictului de muncă dintre minerii din Valea Jiului şi societăţile carbonifere referitor la încheierea noului contract colectiv de muncă, în care muncitorii cereau să se prevadă: ziua de lucru de opt ore, mărirea salariilor cu 40 la sută, revizuirea salariilor pe categorii, distribuirea retroactivă a unui procent de 15 la sută din veniturile societăţii, desfiinţarea amenzilor ş.a., se arată în volumul ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

În condiţiile altercaţiilor dintre grevişti şi ostaşii trimişi să restabilească ordinea, a doua zi, la 6 august, s-a deschis focul asupra minerilor, 22 de mineri fiind ucişi şi alţi 58 răniţi, potrivit sursei citate.

O altă grevă a minerilor din Valea Jiului, cu 35.000 de participanţi, a avut loc între 1-3 august 1977, fiind revendicate cu acest prilej îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă. Această grevă a minerilor ”este considerată a fi cea mai mare acţiune revendicativă organizată a muncitorilor de la instaurarea comunismului în România”, potrivit volumului ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

În fiecare an, cu ocazia Zilei minerului – 6 august, au loc depuneri de coroane la monumentul ridicat în curtea minei Lupeni, unde a avut loc greva din august 1929, precum şi slujbe de pomenire şi depuneri de coroane de flori la troiţele şi monumentele dedicate minerilor.

La 6 august 2019, Ziua minerului a fost marcată în Valea Jiului prin ceremonii organizate la Statuia Minerului din Petroşani, la Vulcan şi Lupeni, scopul acestora fiind să readucă în memoria oamenilor grevele minerilor din 1929 şi 1977, dar şi pe cei care şi-au pierdut viaţa în accidentele de muncă din subteran. AGERPRES

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Schimbarea la Faţă a Domnului

Românii sărbătoresc astăzi Schimbarea la Faţă a Domnului. Pentru creştinii ortodocşi şi catolici reprezintă o sărbătoare care aminteşte minunea pe care Iisus o face asupra lui însuși. Sărbătoarea, numită în popor Pobreajenul, înseamnă despărțirea de vară, potrivit volumului ”Spațiul și timpul în tradițiile românești”.

„După ce a împlinit 33 de ani, Iisus a început să spună ucenicilor că el va trebui să meargă la Ierusalim unde va pătimi multe şi va fi omorât. Ucenicii s-au întristat. Apoi, însoţit de ucenici şi de popor, Iisus s-a dus la muntele Taborului, unde a urcat împreună cu Petru, Iacov şi Ioan. Ca să se roage, s-a îndepărtat de cei trei, iar aceştia au adormit. Când s-au deşteptat, Iisus li s-a înfăţişat Schimbat la Faţă, adică strălucind de slavă dumnezeiască. L-au văzut vorbind cu doi bărbaţi care erau Proorocul Moise şi Proorocul Ilie. Începe să îngălbenească frunza în pădure. Cerbii spurcă apele, care încep să se răcească. Târâtoarele caută ascunzişuri. Berzele se pregătesc de plecare. Cerul se deschide. Se face pomană de struguri. Când guşti prima boabă, spui „boabă nouă în gură veche“. Fetele se spală pe cap în această zi”, se arată în Ghidul sărbătorilor românești, potrivit Muzului Țăranului Român.

Schimbarea la Faţă a lui Iisus Hristos are ca semnificaţie momentul în care apostolii Mântuitorului, aflaţi pe muntele Tabor, s-au convins că acesta nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Său.

„Schimbarea la Faţă a Domnului, sărbătoarea ortodoxă, a fost asimilată sărbătorii ce marchează despărţirea de vară, schimbarea veşmintelor naturii, dar şi ale oamenilor, cu cele ale noului anotimp. Îngălbenesc frunzele, se răcesc apele, pleacă păsările migratoare, târâtoarele şi insectele se pregătesc să intre în pământ, adăpostindu se peste iarnă. Constituie de asemenea un moment important al calendarului viticol: în această zi nu se lucrează şi se face pomană la biserică cu poame din noua recoltă. Tot acum se adună şi plante de leac. Prin etimologie populară, Obrejenie aduce după sine probozirea (certarea) celor neascultători, ocărârea lor în decursul anului ce vine”, scrie Antoaneta Olteanu, în volumul ”Spațiul și timpul în tradițiile românești”, publicat de editura Paideia, în 2018.

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.