Sfântul Apostol Andrei

Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit de români în fiecare an pe 30 noiembrie. Începând cu anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca sărbătoarea să fie însemnată cu crucea roșie în calendarul bisericesc.

Andrei este cunoscut și drept „cel dintâi chemat„ (la apostolie). L-a însoțit pe Iisus Hristos prin Țara Sfântă. A fost martor la minunile pe care Le-a săvârșit și s-a pătruns de învățăturile Lui. Sfântul Andrei a suferit, alături de ceilalți apostoli, asistând la chinurile și umilințele la care L-au supus iudeii pe Mântuitor. S-a încredințat, împreună cu ceilalți apostoli, că Iisus Hristos a înviat din morți. L-a văzut pe Domnul înviat și în prima zi, și după opt zile, și când El S-a arătat în Galileea și Le-a dat poruncă să predice Evanghelia printre toate neamurile pământești.

Ziua de Sfântul Andrei se serbează prin nelucru în casă, că să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria.

Tot din cauza lupilor nu se matură toată ziua, nu se da gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se da nimic cu împrumut.

Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece. În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. La miezul nopţii de Sf. Andrei se deschid cerurile.

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua Bucovinei

Ziua Bucovinei este sărbătorită în fiecare an, la 28 noiembrie, începând din 2015.

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat Legea nr. 250/2015 privind declararea zilei de 28 noiembrie, Ziua Bucovinei, la data de 28 octombrie 2015 şi a fost publicată în Monitorul Oficial la 30 octombrie 2015, potrivit www.cdep.ro.

Plenul Senatului adoptase, la 2 octombrie 2013, propunerea legislativă prin care ziua de 28 noiembrie urma a fi sărbătorită în fiecare an ca Ziua Bucovinei, iar Camera Deputaţilor, forul decizional, a adoptat proiectul de lege la 7 octombrie 2015. Cu prilejul acestei sărbători, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile publice, pot organiza manifestări cultural-ştiinţifice, fondurile necesare putând fi asigurate din bugetele locale sau, după caz, din bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale ori ale instituţiilor publice.

Bucovina, anexată de Imperiul Habsburgic în 1775, a avut multe de îndurat, în timpul războiului, ca urmare a repetatelor operaţii militare desfăşurate pe teritoriul său şi a ocupaţiei ruseşti din unele zone. Totodată, mii de tineri români au fost înrolaţi în armata austriacă. Pe de altă parte, numeroşi preoţi români, învăţători şi chiar ţărani simpli au fost ridicaţi de la vetrele lor şi trimişi în lagărele de concentrare. Aflată la întretăierea intereselor austriece, ruseşti, ucrainene, şi mai ales, după izbucnirea Revoluţiei din februarie 1917, au fost trasate numeroase planuri referitoare la viitoarea situaţie a Bucovinei, notează volumul ”Istoria românilor” (vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică, 2003).

Împăratul Carol I de Habsburg trimitea la 3/16 octombrie 1918, manifestul intitulat ”Către popoarele mele credincioase” privind reorganizarea Austro-Ungariei într-o federaţie de şase state ”independente” (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez şi ucrainean), Transilvania rămânea în continuare în componenţa Ungariei, iar partea de nord-vest a Bucovinei, cu oraşele Cernăuţi, Storojineţ şi Siret, urma să intre în Ucraina, potrivit ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).

Românii emigraţi din Austro-Ungaria, reuniţi la Iaşi, la 6/19 octombrie 1918, au răspuns acestei manevre, în numele lor şi ”al fraţilor subjugaţi de acasă”, adoptând o Declaraţie prin care nu se recunoştea monarhiei austro-ungare dreptul de a se ocupa de soarta românilor din Ardeal şi Bucovina. Românii ardeleni şi bucovineni îşi exprimau hotărârea să lupte ”prin toate mijloacele şi pe toate căile, ca întreg neamul românesc să fie constituit într-un singur stat naţional şi liber, sub domnia Dinastiei române” notează volumul ”Istoria românilor” (vol. VII, tom II, Ed. Enciclopedică, 2003).

Abdicarea împăratului Carol I a aruncat întregul imperiu într-o stare de anarhie, teritoriul Bucovinei devenind locul de dispută între români şi ucraineni. În faţa acestei situaţii, Consiliul Naţional Român a cerut guvernului de la Iaşi să trimită de urgenţă trupe pentru a împiedica acţiunile ucrainenilor şi extinderea anarhiei bolşevice. Regele Ferdinand a încuviinţat această cerere, iar la 11 noiembrie trupele române comandate de generalul Iacob Zadic au intrat în Cernăuţi. La 12 noiembrie, s-a întrunit Consiliul Naţional care a declarat că în virtutea hotărârii Constituantei din 27 octombrie, îşi impune autoritatea asupra întregii Bucovine.

La 15/28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, s-au desfăşurat lucrările Congresului General al Bucovinei, la care au participat 74 de delegaţi ai Consiliului Naţional, 13 delegaţi ai ucrainenilor, 7 ai germanilor, 6 ai polonezilor. S-au aflat la Cernăuţi, câteva mii de locuitori veniţi din diferite colţuri ale Bucovinei.

Moţiunea prezentată de preşedintele Congresului, Iancu Flondor, s-a constituit într-o hotărâtă declaraţie de unire, subliniind caracterul românesc al Bucovinei şi asuprirea naţională din 144 de ani de stăpânire străină. Astfel, membrii Congresului General al Bucovinei au hotărât: ”Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu Regatul României”. Atât reprezentantul polonezilor, Stanislaus Kwiatkowski cât şi cel al germanilor, Alois Lebouton s-au pronunţat în favoarea unirii. ”Glasul Bucovinei” a salutat hotărârea adoptată: ”Visul nostru de aur s-a împlinit. Părinţii noştri, care au murit de dorul acestui vis, de azi înainte vor găsi odihna cuvenită în pământul liber şi dezrobit”, potrivit lucrării ”Istoria românilor” (vol. VII, tom II, Ed. Enciclopedică, 2003) AGERPRES

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor

Ziua de 25 noiembrie a fost stabilită de Adunarea Generală a Națiunilor Unite ca fiind Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor. (Rezoluția Adunării Generale a ONU 54/134) [1] Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței Asupra Femeilor este marcată în toată lumea prin manifestații și acte de condamnare a diverselor forme de violență îndreptate asupra femeilor.

Violența asupra femeilor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului din lume. Are loc acasă, pe stradă, la scoală, la locul de muncă, în tabere de refugiați, in spitale. În măsura mai mare sau mai mică, se petrece în toate țările din lume, indiferent de etnie, rasă, vârstă, mediul de proveniență, venit sau nivelul de educație.

Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor a fost înființată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în anul 2000 (Rezoluția nr. A / RES / 54/134). Data este aleasă pentru a comemora asasinarea violentă a trei dintre surorile Mirabal[2], care au fost ucise în Republica Dominicană în 25 noiembrie 1960, în timpul dictaturii lui Rafael Trujillo.

În rezoluția sa, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a invitat guvernele, agențiile Națiunilor Unite, organizațiile internaționale și neguvernamentale să organizeze evenimente în această zi pentru a atrage atenția publicului asupra problemei violenței împotriva femeilor.

Secretarul General al ONU în mesajele sale 2004-2005. spune că violența împotriva femeilor este extrem de răspândită, inerentă tuturor culturilor și afectează femeile, indiferent de rasă, bogăție, origine.

Începând din 2019 şi până în 2021, Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi campania „UNiTE pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor” se vor concentra pe problema violului ca o formă specifică de vătămare comisă împotriva femeilor şi fetelor în perioade de pace sau de război.

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua national fara tutun

Ziua Naţională fără Tutun este marcată, în fiecare an, în a treia joi din luna noiembrie, printr-o iniţiativă menită a atrage atenţia asupra impactului pe care îl are fumatul asupra sănătăţii oamenilor.

Agenţia Naţională Antidrog (ANA), prin intermediul Centrelor de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, foloseşte acest prilej pentru a derula, la nivel naţional, activităţi de informare, sensibilizare şi conştientizare în mediul şcolar şi în comunitate, cu privire la riscurile consumului de tutun şi de formare de abilităţi de viaţă sănătoasă.

Anul acesta, Ziua Naţională Fără Tutun are ca temă „Tutunul şi bolile pulmonare – Nu lăsa tutunul să-ti taie respiraţia! Alege sănătatea!”.

Campania este centrată pe legătura între fumat şi sănătatea plămânilor şi îşi propune creşterea conştientizării cu privire la:

* impactul negativ pe care fumatul îl are asupra plămânilor, de la boli respiratorii cronice la cancer;

* rolul fundamental pe care îl au plămânii în sănătatea şi buna funcţionare a întregului organism;

* amploarea mortalităţii şi îmbolnăvirilor cauzate de fumat;

* sublinierea legăturii dintre fumat şi mortalitatea cauzată de tuberculoză;

* efectele expunerii la fumul de ţigară asupra sănătăţii plămânilor pentru oamenii de toate vârstele.

Modalităţile prin care tutunul afectează, în mod negativ, plămânii persoanelor care fumează sau care stau în medii în care se fumează:

1. Cancer pulmonar:
Fumatul este principala cauză a cancerului de plămâni, responsabil pentru mai mult de 2/3 din decesele la nivel global, datorate cancerului pulmonar. De asemenea, expunerea la fumul de ţigară, acasă sau la locul de muncă, creşte riscul apariţiei cancerului pulmonar. Renunţarea la fumat reducere riscul de cancer pulmonar. După 10 ani de abstinenţă ca fumător, riscul scade la jumătate faţă de cel al unui fumător activ.

2. Boli respiratorii cronice:
Fumatul este cauza principală a bolilor pulmonare obstructive cronice. BPOC este termenul folosit pentru a descrie o serie de boli evolutive care duc la îngustarea căilor respiratorii şi fac respiraţia dificilă.

BPOC moderată şi severa afectează aproximativ 65 de milioane de oameni în întreaga lume. Cele mai întâlnite afecţiuni din sfera BPOC sunt emfizemul şi bronşita cronică, dar BPOC poate include şi astmul refractar (ireversibil) şi unele forme de bronşectazii.

Fumatul este de departe principala cauză a BPOC, însă aceasta poate fi cauzată şi de expunerea îndelungată la poluarea aerului, la praf sau substanţe chimice. Dat fiind faptul că BPOC este o boală cronică, aceasta nu se poate vindeca, dar poate fi ţinută sub control. Medicaţia şi schimbarea stilului de viaţă, cum ar fi renunţarea la fumat, pot ajuta.

Riscul de a dezvolta astfel de boli este mai crescut pentru persoanele care se apucă de fumat la o vârstă mai mică deoarece fumatul încetineşte dezvoltarea plămânilor, în mod semnificativ.

3. Tuberculoză:
Tuberculoza afectează în mod negativ plămânii, reducând funcţiile acestora, iar fumatul accentuează aceste efecte negative, crescând riscurile insuficienţei respiratorii.

4. Poluarea aerului:
Fumul de ţigară este un puternic poluant în mediile închise, conţinând peste 7000 de substanţe chimice, din care 69 cu puternic efect cancerigen. Fumul de ţigară în încăperile închise rezistă în aer până la 5 ore, afectând în continuare plămânii.

5. Fumatul pasiv:
Expunerea fătului în viaţa intrauterină la toxinele din fumul de ţigară împiedică adesea dezvoltarea şi buna funcţionare a plămânilor.

La nivel mondial, peste 165.000 de copii mor înainte de împlinirea vârstei de 5 ani de diverse boli respiratorii asociate fumatului pasiv. Copiii expuşi fumatului pasiv au un risc crescut de a dezvolta boli respiratorii cronice.

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Intrarea Maicii Domnului in Biserica este praznuita de catre Biserica Ortodoxa in fiecare an pe 21 noiembrie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta de foarte multi credinciosi si sub numele de Vivodenia sau Ovedenia.

Înainteprăznuirea Intrării în Biserica a Maicii Domnului este o sărbătoare care îndeamnă femeile să iubească virtuţile creştine, să fie pline de smerenie, de blândeţe, de bunătate. Se spune că acum începe iarna, se deschid cerurile şi animalele capătă grai. Se sparge întunericul, răceala morții și a iernii. Numai că toată splendoarea din Înalt nu poate fi văzută decât de către cei buni și demni. De aceea, se fac praznice pentru cei care au murit, în special celor ce au avut moarte năprasnică, se aprind lumânări pentru cei ce au trecut la cele veșnice fără lumină. Este prima dezlegare la peşte din Postul Crăciunului.

In noaptea din ajun, pe 20 spre 21 noiembrie, uşile şi ferestrele se ung cu usturoi, ca să nu intre strigoii. Nimeni nu munceşte şi se dau de pomană căni cu apă și colăcei cu lumânări.

Parintii Nascatoarei de Dumnezeu Fecioara sunt Sfintii Parinti Ioachim si Ana. Acestia sunt cunoscuti pentru credinta arzatoare in Dumnezeu si pentru faptul ca erau lipsiti de copii. Deoarece viata lor nu era completa fara copii, se roaga la Dumnezeu sa primeasca si ei bucuria de a fi parinti, promitand ca in cazul in care vor avea un copil, acesta va fi dus la templu unde va fi inchinat Domnului. Ingerul li se arata si le vesteste ca vor avea o fata care va trebui sa poarte numele de Maria. Neuitand de promisiunea facuta in fata lui Dumnezeu, la trei ani de la nasterea Fecioarei Maria, Ioachim si Ana o duc pe fiica lor la templu.

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua mondială a salutului

Ziua mondială a salutului este marcată în fiecare an la 21 noiembrie, fiind un prilej ca oamenii din întreaga lume să-şi exprime preocuparea pentru pacea mondială. O formă elementară de acţiune interumană, salutul este un pas important spre realizarea înţelegerii între oamenii de rase, naţionalităţi sau religii diferite.

Această zi a fost iniţiată în 1973 de fraţii Brian şi Michael McCormack din Omaha, statul Nebraska, SUA, fiind susţinută de personalităţi publice, lideri religioşi, laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace şi de 180 de ţări, potrivit www.worldhelloday.org. A fost sărbătorită pentru prima dată în contextul conflictului, din octombrie 1973, dintre Egipt şi Israel, ca o formă de protest nonviolent la adresa războiului.

Forma de salut este influenţată, peste tot în lume, de varietatea de culturi, având diferite semnificaţii. De exemplu, dacă japonezii se înclină, iar britanicii spun doar „bună ziua” şi îşi dau mâna, în Tibet este foarte politicos să scoţi limba atunci când întâlneşti pe cineva pentru prima dată. Francezii, în schimb, pe lângă strânsul mâinii, se sărută pe ambii obraji. În timp ce în Botswana, oamenii îşi ating palmele uşor, dar nu le strâng, în Cambodgia, se lipesc palmele, ţinându-le apropiate de piept. Cu cât palmele se ridică mai sus, cu atât respectul arătat este mai mare. În nordul Mozambicului, oamenii bat de trei ori din palme înainte de a rosti cuvântul pentru salut. În Australia, la prima întâlnire nu e politicos să îmbrăţişezi sau să săruţi şi nici să vorbeşti despre chestiuni personale.

În România, forma de salut diferă în funcţie de zona geografică. În timp ce bucureştenii se salută cu „Bună!”, ardelenii îşi spun „Servus!”, iar în Cluj, Sibiu, Banat, se foloseşte „Ciau!” sau „Ceau!”. Adolescenţii mai folosesc şi formulele de salut: „Salve!”, „Salutare!”, „Salut!”, „Noroc!”, „Pa!”, „Te sărut!” sau „Hi”, „Hello”. 

De asemenea, sunt folosite şi saluturi religioase precum „Doamne ajută!”, „Domnul cu tine!” sau formule specifice anumitor sărbători creştine precum „Hristos a Înviat!”/ „Adevărat a Înviat!”, rostite din ziua de Paşti şi până în ziua de Înălţare. În ziua Înălţării, ortodocşii se salută cu „Hristos S-a Înălţat!” şi se răspunde „Adevărat S-a Înălţat!”.

Modul corect de a saluta îl învăţăm din Codul bunelor maniere. Astfel, dacă intrăm într-o încăpere salutăm primii, iar ceilalţi trebuie să ne răspundă. Dacă întâlnim pe cineva cunoscut, aflat într-un grup, îi salutăm pe toţi, iar aceştia trebuie să salute la rândul lor. În orice împrejurare, un bărbat salută întotdeauna primul o femeie, iar o femeie mai tânără salută întotdeauna prima o femeie mai în vârstă. Este politicos să răspundem oricărui salut, iar strânsul mâinii, la bărbaţi, să se efectueze scurt şi ferm.

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua Internațională a Televiziunii

Sărbătoarea a fost fondată în anul 1996, cu ocazia desfăşurării primului Forum Internaţional al Televiziunii, dar a fost proclamată de către Adunarea Generală a ONU doi ani mai târziu, în martie 1998.

Deşi sărbătoarea a început să fie marcată recent, istoria televiziunii a început aproape acum 100 de ani! Apariția televiziunii a fost un fenomen al unei întregi serii de procese tehnice, începuturile sistemului de televiziune pornind de la premise electromecanice. Televiziunea este posibila datorită remanenței, o trăsătură specifică a sistemului de perceptie uman prin care imaginea persistă pe retină încă o fracțiune de secundă, chiar dacă aceasta iese din câmpul vizual.

În România, primele experiențe de laborator în domeniul transmiterii imaginilor datează din 1928. Cu toate acestea, prima emisiune de televiziune a apărut abia în 1937. Întrerupte de război, emisiunile sunt reluate apoi, neregulat, iar în 1955 este dată în funcțiune, în București, stația experimentală de televiziune.

Postul public de televiziune a fost inaugurat pe 31 decembrie 1956. Anul 1957 a adus pentru televiziunea din România câteva premiere naţionale: primul car de reportaj intră în dotarea TVR, se înfiinţează o staţie pentru recepţia emisiunilor din exteriorul României, sunt efectuate două transmisii în direct a unor evenimente, primul fiind muzical – concertul lui Ives Montand de la Sala Floreasca, iar al doilea sportiv. În 1968 este inaugurat un nou sediu, păstrat până în prezent, pe Calea Dorobanţilor.

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua internațională de prevenire a abuzului asupra copilului

Ziua internaţională de prevenire a abuzului asupra copiluluieste marcată în fiecare an la 19 noiembrie. Tema din acest an aleasă pentru marcarea acestei zile este: „Luaţi măsuri şi preveniţi abuzurile asupra copiilor”.

Instituită în 2000, de către The Women’s World Summit Foundation (WWSF), pentru a mobiliza guvernele şi comunităţile să ia măsuri pentru prevenirea abuzului asupra copiilor, Ziua internaţională de prevenire a abuzului asupra copilului a devenit un eveniment tot mai cunoscut în fiecare an, precizează site-ul www.apa.org.

În 2011, cu prilejul acestei zile, a fost lansată campania „19 zile de acţiuni pentru prevenirea abuzului şi violenţei împotriva copiilor şi tineretului”, care s-a desfăşurat în perioada 1-19 noiembrie. În anii următori, campania a fost reluată.

Abuzul în rândul copiilor, în special abuzul sexual, este o problemă universală şi alarmantă, iar atenţia sporită şi abilităţile de protecţie eficiente, alături de măsurile de prevenire sunt necesare la nivel familial, local, naţional şi internaţional, conform site-ului www.woman.ch.

WWSF a lansat, în 2001, o coaliţie internaţională a ONG-urilor care marchează Ziua internaţională de prevenire a abuzului asupra copilului prin evenimente şi activităţi adecvate, pentru a se concentra asupra educaţiei preventive.

The Women’s World Summit Foundation este o fundaţie cu sediul în Elveţia şi o reţea internaţională, care îşi desfăşoară activitatea prin lansarea la nivel mondial de iniţiative, campanii, zile mondiale şi premii pentru prevenirea, reabilitarea şi aplicarea drepturilor femeilor şi a copiilor, parte a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. WWSF reuneşte peste 930 de organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale din peste 135 de ţări.

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua internaţională a bărbaţilor

Ziua internaţională a bărbaţilor este sărbătorită, în peste 60 de ţări ale lumii, la data de 19 noiembrie.

Obiectivele importante ale acestei zile sunt: de a celebra contribuţia bărbaţilor la societate, la comunitate, la familie, la căsătorie, la îngrijirea şi la educaţia copiilor; de a promova sănătatea şi bunăstarea bărbaţilor, atât din punct de vedere social, cât şi emoţional, fizic şi spiritual; de a evidenţia discriminările la care sunt de multe ori supuşi bărbaţii, fie ele legislative sau legate de serviciile sociale; de a îmbunătăţi relaţiile şi egalitatea dintre sexe şi, nu în ultimul rând, de a crea o lume mai bună şi mai sigură.

Una dintre trăsăturile fundamentale ale bărbaţilor este spiritul lor de sacrificiu, atât la serviciu, cât şi la nivelul familiei, al comunităţii şi, în cazul multora dintre ei, la nivel naţional. Prin urmare, Ziua internaţională a bărbaţilor reprezintă o ocazie foarte bună pentru a le arăta cât de mult sunt apreciaţi. Această zi este marcată prin activităţi cât se poate de variate, de la seminarii publice, conferinţe, la festivaluri, activităţi şcolare, programe speciale la radio şi la televiziune, slujbe religioase etc. Orice organizaţie este binevenită să găzduiască propriul eveniment în cinstea acestei zile.

Ziua internaţională a bărbaţilor precede Ziua universală a copiilor, celebrată la 20 noiembrie, formând astfel o perioadă de 48 de ore de sărbătoare pentru bărbaţi şi copii şi pentru relaţia specială pe care aceştia o împărtăşesc.

La 3 februarie 2016, Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat un proiect de lege pentru declararea zilei de 8 martie – Ziua femeii şi 19 noiembrie – Ziua bărbatului, ţara noastră aliniindu-se şi ea acestei sărbători internaţionale. Potrivit raportului Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi din Camera Deputaţilor, ”propunerea legislativă are ca obiect de reglementare declararea zilei de 8 martie – Ziua femeii şi 19 noiembrie – Ziua bărbatului, având drept scop eliminarea discriminării dintre femei şi bărbaţi şi creşterea gradului de conştientizare privind concilierea vieţii de familie cu viaţa profesională. Sărbătorirea zilei femeii şi a zilei bărbatului este un prilej pentru a îmbunătăţi relaţiile dintre sexe, de a evidenţia realizările şi contribuţiile lor la comunitate, familie, căsătorie şi prezentarea unor modele de urmat”, se arată în raportul postat pe site-ul www.cdep.ro.

Proiectul de lege fusese respins de Senat, dar Camera Deputaţilor este for decizional. Legea nr. 22/2016 pentru declararea zilei de 8 martie – Ziua femeii şi 19 noiembrie – Ziua bărbatului a fost promulgată de preşedintele României, Klaus Iohannis, la 3 martie 2016, şi publicată în Monitorul Oficial la 7 martie 2016. AGERPRES

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua mondială a toaletei

În fiecare an, la 19 noiembrie, se marchează Ziua mondială a toaletei (World Toilet Day), cu scopul de a atrage atenţia asupra faptului că circa 4,5 miliarde de oameni de pe glob trăiesc fără acces la condiţii sigure de salubritate (WC-uri), în ciuda dreptului recunoscut la apă şi igienă.

Sloganul zilei pentru anul 2019 este „Să nu lăsăm pe nimeni în urmă”, vrând să se atragă atenţia asupra persoanelor rămase în urmă, care nu au acces la igienă, şi asupra consecinţelor sociale, economice şi de mediu ale inacţiunii. „O toaletă nu este doar o toaletă. Este salvatoare de vieţi, un protector al demnităţii şi un creator de oportunităţi (…) Oricine eşti, oriunde te-ai afla, salubritatea este dreptul tău uman”, este mesajul transmis pe site-ul dedicat zilei, https://www.worldtoiletday.info.

Statisticile alarmante atrag atenţia asupra faptului că cei care trăiesc fără servicii de salubritate sigure se confruntă adesea cu multe forme de discriminare. Acest neajuns poate fi depăşit în timp prin accesarea şi gestionarea serviciilor de salubritate sau prin îmbunătăţirea instalaţiilor actuale.

La nivel mondial, suntem departe de a atinge obiectivul de dezvoltare durabilă al ONU (ODD 6), care garantează accesul tuturor la apă şi canalizare şi asigurarea unui management durabil pentru resursele de apă, scrie site-ul https://www.un.org/.

În prezent, 4,5 miliarde de oameni trăiesc fără toalete şi 892 de milioane de persoane îşi fac nevoile în aer liber. Impactul unei astfel de expuneri la materiile fecale umane are efecte devastatoare asupra sănătăţii publice, condiţiilor de viaţă şi de muncă, nutriţiei, educaţiei şi productivităţii economice mondiale, atrage atenţia ONU. Astfel, Organizaţia Naţiunilor Unite îşi propune, prin Obiectivul de dezvoltare durabilă numărul 6 (ODD 6) să garanteze ca până în 2030 nimeni să nu îşi mai facă nevoile în aer liber şi toţi să aibă acces la toalete şi canalizare. Dacă acest obiectiv nu este atins, întreaga Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă este compromis.

Ziua de 19 noiembrie a fost desemnată de ONU ca Ziua mondială a toaletei, în iulie 2013, prin Rezoluţia „Igienă pentru toţi”. AGERPRES

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.