Ziua Internațională Anticorupție

Ziua Internațională Anticorupție, care se sărbătorește în fiecare an pe data de 9 decembrie, a fost inițiată la 31 octombrie 2003 prin „Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva Corupției”.

Data de 9 decembrie a fost stabilită ca Ziua Internațională Anticorupție începând cu anul 2006, prin rezoluția 58/4 a Adunării Generale a ONU, prin care Adunarea a adoptat Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției.

Ziua Internațională Anticorupție are ca obiectiv promovarea principiilor etice, integritatea, transparența și responsabilitatea asupra propriilor acțiuni în afacerile publice, cât și în cele private.

România a semnat Convenția la data de 9 decembrie 2003 la Merida și ratificat-o prin Legea nr. 365 din 15 septembrie 2004.

Republica Moldova a semnat Convenția la data de 28 septembrie 2004 și a ratificat-o prin Legea nr.158-XVI din 6 iulie 2007.

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua internațională a aviației civile

Ziua internațională a aviației civile este marcată în fiecare an la 7 decembrie, pentru a evidenția importanța acestui sector în dezvoltarea economică și socială a statelor lumii. Stabilită, în 1994, de către Organizația Internațională a Aviației Civile (ICAO), prin rezoluția A29-1, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la crearea organizației, această zi a fost recunoscută oficial, în 1996, de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, prin Rezoluția 33/51.

Scopul Zilei Internaționale a Aviației Civile este, potrivit http://www.un.org/, de a consolida gradul de conștientizare la nivel mondial a importanței aviației civile internaționale în dezvoltarea socială și economică a statelor lumii, precum și a rolului unic al ICAO în promovarea siguranței și eficienței transporturilor aeriene internaționale.

Pentru a marca această zi, sunt organizate evenimente precum întâlniri cu reprezentanți din acest sector de activitate, expoziții, seminarii, publicarea de materiale. Totodată, sunt propuse și promovate măsuri ce pot duce la eficientizarea transportului internațional aerian și la îmbunătățirea sistemelor de siguranță ale avioanelor civile.

România a aderat, în 1965, la Convenția privind Aviația Civilă Internațională, devenind, prin Decretul nr. 194 din 24 aprilie 1965, stat contractant ICAO. Acest lucru a impus ca atribuțiile autorității aeronautice naționale să fie puse în concordanță cu prevederile Convenției de la Chicago și ale Anexelor la aceasta. În 1980, avea loc în România prima reuniune ICAO organizată în estul Europei.

În țara noastră sectorul aviației civile este reglementat Autoritatea Aeronautică Civilă Română care a fost înființată la 12 august 1993 prin Hotărârea de Guvern nr. 405, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 207 din 27 august 1993. Aceasta are statut juridic de regie autonomă de interes public național, funcționând sub autoritatea Ministerului Transporturilor, potrivit site-ului oficial al autorității www.caa.ro.

Conform unei statistici publicată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română, traficul de pe aeroporturile din România în anul 2014 număra 11.774.439 de pasageri, iar totalul mărfurilor transportate pe aeroporturile din țara noastră ajungea la 30.278,72 tone. AGERPRES

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Sfântul Nicolae

În calendarul ortodox, vineri, pe 6 decembrie, este sărbătorit Sfântul Nicolae, Moșul care aduce daruri celor cuminți, în special copiilor. Vestitorul iernii este pomenit an de an la această dată.

Este singurul sfânt, Mare Ierarh, pe care Biserica Ortodoxă îl pomenește mâine. Despre Nicolae se știe că făcea fapte bune, însă puțini cunosc viața acestuia și cum a devenit el unul din cei mai importanți sfinți creștini.

Sfântul Nicolae din Mira s-a născut în jurul anului 280 în Patara Lichiei și a murit în 345 în actuala Kocademre, Turcia. A fost unul dintre cei mai smeriți sfinți, un om care nu alerga după belșuguri și prefera să trăiască în sărăcie, iar din puținul lui îi ajuta pe cei din jur.

În Apus, cultul Sfântului Nicolae a început să se răspândească, în ciuda preaslăvirii de care se bucura deja în aproape întreaga comunitate catolică, abia din secolul X.

Sfântul Ierarh sărbătorit pe 6 decembrie este ocrotitorul mai multor orașe și biserici precum cea ridicată de Oton al III-lea lângă Aachen, Germania.

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua internaţională a voluntarilor

Anual, la 5 decembrie, este sărbătorită Ziua internaţională a voluntarilor (International Volunteer Day – IVD), reprezentând şansa de a promova voluntariatul, de a încuraja guvernele să sprijine eforturile voluntarilor şi de a recunoaşte contribuţiile acestora la realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă la nivel local, naţional şi internaţional .

Tema din acest an a Zilei internaţionale a voluntarilor este ”Voluntar pentru un viitor inclusiv” şi scoate în evidenţă Obiectivul nr. 10 al Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă ce urmăreşte stabilirea egalităţii – inclusiv includerea – prin voluntariat.

Voluntariatul oferă oportunităţi oamenilor, în special celor care de cele mai multe ori sunt excluşi, pentru un impact concret asupra propriilor lor vieţi dar şi de a juca un rol constructiv în comunităţile lor, oferind ca voluntari timpul şi abilităţile lor. Prin acţiunile de voluntariat, comunităţile din întreaga lume experimentează adesea sentimente de incluziune şi solidaritate consolidată.

Organizaţia Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia Adunării Generale nr. 40/212 din 17 decembrie 1985, a invitat guvernele din întreaga lume să marcheze anual, la 5 decembrie, Ziua internaţională a voluntarilor pentru dezvoltare economică şi socială, astăzi, Ziua internaţională a voluntarilor, potrivit www.un.com. Totodată, le-a cerut să ia măsuri pentru a spori gradul de conştientizare cu privire la importanţa contribuţiei serviciului de voluntariat, stimulând astfel cât mai mulţi oameni din toate domeniile să-şi ofere serviciile lor în calitate de voluntari, atât local şi naţional cât şi internaţional.

În cadrul strategic al UNV 2018-2021, UNV prevede o lume în care voluntariatul este recunoscut şi integrat ca mijloc de implicare a oamenilor într-o pace şi dezvoltare durabilă, ajutând astfel societăţile să devină coezive şi stabile, potrivit www.unv.org. Cadrul strategic 2018-2021, se bazează pe cel din 2014-2017, primul cadru strategic de la adoptarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, care a urmărit să utilizeze puterea voluntariatului şi a voluntarilor ca mijloc de implementare şi angajament al oamenilor pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă.

Anul 2001 a fost proclamat de Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 52/17 din 20 noiembrie 1997, drept Anul internaţional al voluntarilor (IYV), cu scopul de a promova recunoaşterea eforturilor şi a muncii depuse, facilitând crearea unei reţele de comunicare şi promovare a beneficiilor care decurg din activităţile de voluntariat.

Pe glob sunt aproximativ un miliard de voluntari, care îşi dedică timpul, abilităţile şi pasiunea pentru a face lumea un loc mai bun. Adesea sunt primii care acţionează în momentele de criză. Ei creează legături sociale şi dau glas grupurilor marginalizate şi vulnerabile, contribuind la construcţia de comunităţi rezistente, ajutând oamenii să facă faţă dezastrelor naturale, instabilităţii politice, şocurilor economice şi a altor presiuni. AGERPRES

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua mondială a solului

În fiecare an, la 5 decembrie este sărbătorită Ziua mondială a solului (World Soil Day).

În decembrie 2013, cea de-a 68-a Adunare Generală a ONU a decis sărbătorirea acestei zile la 5 decembrie, data fiind şi ziua de naştere a fostului rege al Thailandei, Bhumibol Adulyadej (1946-2016), cel care a susţinut oficial marcarea acestei zile.

Recunoscând rolul crucial al solului pentru securitatea alimentară şi având în vedere provocările enorme pentru gestionarea durabilă şi protecţia solului atât Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO), cât şi Uniunea Internaţională a Ştiinţelor Solului au susţinut şi propus celebrarea oficială a Zilei mondiale a solului. Conferinţa FAO, din iunie 2013, a aprobat în unanimitate marcarea acestei zile şi a cerut Adunării Generale a ONU adoptarea oficială a acesteia.

Stoparea eroziunii solului este mesajul transmis în acest an, cu prilejul Zilei mondiale a solului, acţiuni în acest sens desfăşurându-se pe tot parcursul anului 2019. La fiecare 5 secunde, echivalentul unui teren de fotbal este erodat. Acest fapt reafirmă necesitatea conştientizării fenomenului aflat în creştere, ce afectează populaţia Pământului, care se află, de asemenea, în continuă creştere.

Solul este necesar pentru 90 % din producţia totală de alimente, furaje, fibre şi combustibili şi furnizează materie primă pentru activităţi variate, de la horticultură până la sectorul construcţiilor. Solul este esenţial şi pentru sănătatea ecosistemului: purifică apa şi reglează cantitatea acesteia, pune în mişcare circuitul nutrienţilor şi reprezintă un rezervor de specii şi genuri, susţinând biodiversitatea. Cu toate acestea, solul este supus unor solicitări continue şi adeseori contradictorii din partea societăţii umane. Prin capacitatea sa de a asigura servicii ecosistemice – producător de alimente, rezervă de biodiversitate şi regulator de substanţe gazoase, apă şi nutrienţi – solul este prin urmare, supus presiunilor.

O treime dintre solurile planetei se află în proces de degradare. Cu o populaţie care se aşteaptă să ajungă la 9 miliarde până în 2050, fenomenul de poluare al solului este o problemă mondială. Ratele de impermeabilizare observate, eroziunea şi contaminarea solului, precum şi reducerea materiei organice din sol, reduc rezistenţa acestuia sau capacitatea sa de a absorbi modificările la care este expus. Pe perioada vieţii unui om, solul poate fi considerat o resursă neregenerabilă. Ca societate, trebuie să îl gestionăm în mod durabil pentru a ne putea bucura de beneficiile sale, se menţionează pe www.eea.europa.eu. Pentru producerea a doar 2-3 cm de sol poate fi necesară trecerea a 1.000 de ani, potrivit www.fao.org. AGERPRES

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi

La 3 decembrie este marcată, în fiecare an, Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi („International Day of People with Disability”) pentru a promova şi implementa programele destinate îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă pentru aceste categorii sociale defavorizate.

Tema aleasă în 2019 pentru Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi este „Promovarea participării persoanelor cu dizabilităţi şi a conducerii acestora: luarea de măsuri în cadrul Agendei pentru Dezvoltare Durabilă 2030” („Promoting the participation of persons with disabilities and their leadership: taking action on the 2030 Development Agenda”), menţionează site-ul ONU, https://www.un.org.

Marcarea acestei zile are ca obiectiv promovarea unei mai bune înţelegeri în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi şi susţinerea demnităţii, a drepturilor şi a bunăstării acestora. Este, totodată, o ocazie pentru o schimbare de atitudine faţă de aceste persoane, prin eliminarea barierelor în ceea ce priveşte implicarea lor în diverse sfere de activitate.

Conform site-ului ONU, Agenda 2030 se angajează să „nu lase pe nimeni în urmă”. „Persoanele cu dizabilităţi, atât în calitate de beneficiari, cât şi ca agenţi ai schimbării, pot accelera procesul de dezvoltare incluzivă şi durabilă şi pot promova o societate rezistentă pentru toţi, inclusiv în contextul reducerii riscului de dezastre şi a acţiunii umanitare şi al dezvoltării urbane. Guvernele, persoanele cu dizabilităţi şi organizaţiile reprezentative, instituţiile academice şi sectorul privat trebuie să funcţioneze ca o ‘echipă’ pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă”, menţionează sursa citată.

Această zi a fost proclamată de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în 1992, prin rezoluţia 47/3, pentru a marca încheierea Deceniului Naţiunilor Unite dedicat persoanelor cu dizabilităţi (1983-1992).

Bazându-se pe multe decenii de activitate a ONU în domeniul dizabilităţilor, Convenţia privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată în 2006, şi semnată de 180 de ţări, promovează drepturile şi bunăstarea persoanelor cu dizabilităţi în vederea implementării Agendei pentru Dezvoltare Durabilă din anul 2030 şi a altor cadre internaţionale de dezvoltare, cum ar fi Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscului de dezastre, Carta privind incluziunea persoanelor cu handicap în acţiunile umanitare, Noua Agendă Urbană şi Agenda de acţiune de la Addis Abeba privind finanţarea pentru dezvoltare.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că, în prezent, peste un miliard de oameni, circa 15% din populaţia lumii, trăieşte cu anumite forme de dizabilitate, 80% dintre aceştia provenind din ţările în curs de dezvoltare, iar 50% neavând acces la sistemul de îngrijire medicală. O statistică îngrijorătoare este şi aceea care arată că mai mult de 100 de milioane de persoane cu dizabilităţi sunt copii, iar probabilitatea ca aceştia să se confrunte cu violenţa este de patru ori mai mare decât în rândul copiilor fără probleme. AGERPRES

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua națională a României

Ziua națională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 1948-1989, ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2. Opoziția anticomunistă din România a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare.

În anul 1990, după revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziției, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare națională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990 și a mineriadei din 13-15 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare națională și a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare națională.[4] Legea 10 din 1990 nu precizează semnificația sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi națională a României.

Legea adoptată în 1990 de parlamentul dominat de FSN și promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiția monarhică a României, cu sărbătoarea națională istorică pe 10 mai, dar și contracararea solicitării opoziției anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare națională.

Alegerea zilei de 1 decembrie, deși neexplicit, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România în 1918, respectiv la Proclamația de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Alegerea acestei zile ca sărbătoare națională a României a fost văzută drept un afront adus minorității maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică.

Prima zi națională de 1 decembrie, ale cărei festivități centrale s-au desfășurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de polarizare politică, discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci a obiectivei anticomuniste, fiind întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli. Petre Roman, primul ministru de atunci, s-a arătat încântat de întreruperea repetată a discursului liderului opoziției, ceea ce l-a făcut pe președintele Ion Iliescu să-i dea un semn cu mâna pentru ca să înceteze, gest filmat și difuzat pe larg de mass media.

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Sfântul Apostol Andrei

Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit de români în fiecare an pe 30 noiembrie. Începând cu anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca sărbătoarea să fie însemnată cu crucea roșie în calendarul bisericesc.

Andrei este cunoscut și drept „cel dintâi chemat„ (la apostolie). L-a însoțit pe Iisus Hristos prin Țara Sfântă. A fost martor la minunile pe care Le-a săvârșit și s-a pătruns de învățăturile Lui. Sfântul Andrei a suferit, alături de ceilalți apostoli, asistând la chinurile și umilințele la care L-au supus iudeii pe Mântuitor. S-a încredințat, împreună cu ceilalți apostoli, că Iisus Hristos a înviat din morți. L-a văzut pe Domnul înviat și în prima zi, și după opt zile, și când El S-a arătat în Galileea și Le-a dat poruncă să predice Evanghelia printre toate neamurile pământești.

Ziua de Sfântul Andrei se serbează prin nelucru în casă, că să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria.

Tot din cauza lupilor nu se matură toată ziua, nu se da gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se da nimic cu împrumut.

Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece. În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. La miezul nopţii de Sf. Andrei se deschid cerurile.

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua Bucovinei

Ziua Bucovinei este sărbătorită în fiecare an, la 28 noiembrie, începând din 2015.

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat Legea nr. 250/2015 privind declararea zilei de 28 noiembrie, Ziua Bucovinei, la data de 28 octombrie 2015 şi a fost publicată în Monitorul Oficial la 30 octombrie 2015, potrivit www.cdep.ro.

Plenul Senatului adoptase, la 2 octombrie 2013, propunerea legislativă prin care ziua de 28 noiembrie urma a fi sărbătorită în fiecare an ca Ziua Bucovinei, iar Camera Deputaţilor, forul decizional, a adoptat proiectul de lege la 7 octombrie 2015. Cu prilejul acestei sărbători, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile publice, pot organiza manifestări cultural-ştiinţifice, fondurile necesare putând fi asigurate din bugetele locale sau, după caz, din bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale ori ale instituţiilor publice.

Bucovina, anexată de Imperiul Habsburgic în 1775, a avut multe de îndurat, în timpul războiului, ca urmare a repetatelor operaţii militare desfăşurate pe teritoriul său şi a ocupaţiei ruseşti din unele zone. Totodată, mii de tineri români au fost înrolaţi în armata austriacă. Pe de altă parte, numeroşi preoţi români, învăţători şi chiar ţărani simpli au fost ridicaţi de la vetrele lor şi trimişi în lagărele de concentrare. Aflată la întretăierea intereselor austriece, ruseşti, ucrainene, şi mai ales, după izbucnirea Revoluţiei din februarie 1917, au fost trasate numeroase planuri referitoare la viitoarea situaţie a Bucovinei, notează volumul ”Istoria românilor” (vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică, 2003).

Împăratul Carol I de Habsburg trimitea la 3/16 octombrie 1918, manifestul intitulat ”Către popoarele mele credincioase” privind reorganizarea Austro-Ungariei într-o federaţie de şase state ”independente” (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez şi ucrainean), Transilvania rămânea în continuare în componenţa Ungariei, iar partea de nord-vest a Bucovinei, cu oraşele Cernăuţi, Storojineţ şi Siret, urma să intre în Ucraina, potrivit ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).

Românii emigraţi din Austro-Ungaria, reuniţi la Iaşi, la 6/19 octombrie 1918, au răspuns acestei manevre, în numele lor şi ”al fraţilor subjugaţi de acasă”, adoptând o Declaraţie prin care nu se recunoştea monarhiei austro-ungare dreptul de a se ocupa de soarta românilor din Ardeal şi Bucovina. Românii ardeleni şi bucovineni îşi exprimau hotărârea să lupte ”prin toate mijloacele şi pe toate căile, ca întreg neamul românesc să fie constituit într-un singur stat naţional şi liber, sub domnia Dinastiei române” notează volumul ”Istoria românilor” (vol. VII, tom II, Ed. Enciclopedică, 2003).

Abdicarea împăratului Carol I a aruncat întregul imperiu într-o stare de anarhie, teritoriul Bucovinei devenind locul de dispută între români şi ucraineni. În faţa acestei situaţii, Consiliul Naţional Român a cerut guvernului de la Iaşi să trimită de urgenţă trupe pentru a împiedica acţiunile ucrainenilor şi extinderea anarhiei bolşevice. Regele Ferdinand a încuviinţat această cerere, iar la 11 noiembrie trupele române comandate de generalul Iacob Zadic au intrat în Cernăuţi. La 12 noiembrie, s-a întrunit Consiliul Naţional care a declarat că în virtutea hotărârii Constituantei din 27 octombrie, îşi impune autoritatea asupra întregii Bucovine.

La 15/28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, s-au desfăşurat lucrările Congresului General al Bucovinei, la care au participat 74 de delegaţi ai Consiliului Naţional, 13 delegaţi ai ucrainenilor, 7 ai germanilor, 6 ai polonezilor. S-au aflat la Cernăuţi, câteva mii de locuitori veniţi din diferite colţuri ale Bucovinei.

Moţiunea prezentată de preşedintele Congresului, Iancu Flondor, s-a constituit într-o hotărâtă declaraţie de unire, subliniind caracterul românesc al Bucovinei şi asuprirea naţională din 144 de ani de stăpânire străină. Astfel, membrii Congresului General al Bucovinei au hotărât: ”Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu Regatul României”. Atât reprezentantul polonezilor, Stanislaus Kwiatkowski cât şi cel al germanilor, Alois Lebouton s-au pronunţat în favoarea unirii. ”Glasul Bucovinei” a salutat hotărârea adoptată: ”Visul nostru de aur s-a împlinit. Părinţii noştri, care au murit de dorul acestui vis, de azi înainte vor găsi odihna cuvenită în pământul liber şi dezrobit”, potrivit lucrării ”Istoria românilor” (vol. VII, tom II, Ed. Enciclopedică, 2003) AGERPRES

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.

Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor

Ziua de 25 noiembrie a fost stabilită de Adunarea Generală a Națiunilor Unite ca fiind Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței asupra Femeilor. (Rezoluția Adunării Generale a ONU 54/134) [1] Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței Asupra Femeilor este marcată în toată lumea prin manifestații și acte de condamnare a diverselor forme de violență îndreptate asupra femeilor.

Violența asupra femeilor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului din lume. Are loc acasă, pe stradă, la scoală, la locul de muncă, în tabere de refugiați, in spitale. În măsura mai mare sau mai mică, se petrece în toate țările din lume, indiferent de etnie, rasă, vârstă, mediul de proveniență, venit sau nivelul de educație.

Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor a fost înființată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în anul 2000 (Rezoluția nr. A / RES / 54/134). Data este aleasă pentru a comemora asasinarea violentă a trei dintre surorile Mirabal[2], care au fost ucise în Republica Dominicană în 25 noiembrie 1960, în timpul dictaturii lui Rafael Trujillo.

În rezoluția sa, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a invitat guvernele, agențiile Națiunilor Unite, organizațiile internaționale și neguvernamentale să organizeze evenimente în această zi pentru a atrage atenția publicului asupra problemei violenței împotriva femeilor.

Secretarul General al ONU în mesajele sale 2004-2005. spune că violența împotriva femeilor este extrem de răspândită, inerentă tuturor culturilor și afectează femeile, indiferent de rasă, bogăție, origine.

Începând din 2019 şi până în 2021, Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi campania „UNiTE pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor” se vor concentra pe problema violului ca o formă specifică de vătămare comisă împotriva femeilor şi fetelor în perioade de pace sau de război.

Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii urmareste-ne pe Facebook.